REZERVAŢII NATURALE

Rezervația de dune de la Agigea, singurul habitat de dune marine conservat al litoralului românesc al Mării Negre, ce adăpostește plante rare și foarte rare, cum ar fi specia endemică ciucușoara de nisip, cârcelul sau volbura de nisip. Dunele s-au format prin depunerea nisipului adus de vânt dintr-un vechi golf marin situate la nord, unde astăzi se găsește o parte a fostului lac Agigea. Dintre animalele ocrotite în rezervație se întâlnește broasca-țestoasă dobrogeană.

Pădurea Comorova (Neptun). Între anii 1903-1906 au fost însămânţate la Comorova peste 5 ha de teren cu mai mult de un milion de puieţi de salcâmi, glădiţă, frasin, dud, caişi, castani, pruni, oţetari şi stejari. Peste 100 de ani, un pâlc dintre stejarii brumării plantaţi la începutul secolului XX – circa 60 de exemplare pe o suprafaţă de 1,2 ha, aflaţi la diferite vârste şi dimensiuni – a fost declarat rezervaţie naturală şi ocrotit de lege. Pădurea a fost populată spontan cu ţapi roşii şi căprioare, găinuşe şi cocoşi de munte, vulpi, iepuri, ulii şi alte animale.

Rezervaţia Naturală Pădurea Hagieni localizată pe partea stângă a şoselei Mangalia-Albeşti, Pădurea Hagieni reprezintă una dintre cele mai valoroase piese ale patrimoniului natural dobrogean. Predominantă este pădurea naturală de tip submediteranean, cu bălti și stepe pietroase, coaste şi râpe de calcar, pâlcuri de arbuşti spinoşi, luminişuri cu vegetaţie de stepă şi păduri umbroase de diferite esenţe.

Peştera Movile descoperită în 1986 lângă Mangalia, este unică în lume pentru ecosistemul descoperit în interiorul ei, separat complet de mediul exterior timp de circa 5,5 milioane de ani. În total aici s-au descoperit 35 de specii complet noi care trăiesc într-un mediu foarte bogat în hidrogen sulfurat, cu o atmosferă foarte săracă de oxigen, dar bogată în dioxid de carbon şi metan.

Peştera Limanu aflată nu departe de bătrânul Callatis, într-un loc unde s-au întalnit de mii de ani drumurile pescarilor cu ale corăbierilor, contrabandiştilor şi neguţătorilor. In afară de valoarea istorică, Peştera Limanu prezintă şi o deosebită importanţă speologică. Unii cercetători consideră că cel puţin o parte din galerii au fost în intregime săpate de om, în multe locuri fiind evidentă dălțuirea pereţilor. Datorita lipsei infiltraţiilor de apă de la suprafaţă, Peştera Limanu este complet lipsită de podoaba stalactitelor şi stalagmitelor. In afară de lilieci, în peşteră pot fi întâlnite întamplător şi alte vertebrate: şerpi, broaşte ţestoase, vulpi, dihori.

Localitatea Târguşor adăposteşte rezervaţia Gura Dobrogei, un obiectiv important din punct de vedere geologic, biologic şi speologic. Peisajele sunt de o frumuseţe rară – şanţuri naturale şi chei brăzdează malurile abrupte ale văii, peşteri săpate în calcar, precum “La Adam” şi “Pestera Liliecilor” cu specii de plante deosebite, dar şi descoperiri arheologice importante, care atestă prezenţa vieţii omeneşti pe aceste meleaguri din timpuri foarte îndepărtate, înca din paleoliticul mijlociu (100 000–35 000 î.Hr.). Masivul Cheia are o lungime de 1,5 km. Rezervaţia este formată din calcare din perioada jurasicului, aici găsindu-se o faună şi floră de interes deosebit.

Cei interesaţi de curiozităţile naturii pot vizita Rezervaţia naturală Fântâniţa – Murfatlar, ce adăposteşte specii rare de floră şi faună, unele specifice doar Dobrogei, cum este broasca ţestoasă sau stejarul balcanic. După localitatea Băneasa se află rezervaţia naturală Canaraua Fetii, deosebită prin aspectul său de canion, cu pereţi calcaroşi, adăpostind specii rare de floră şi faună (se remarcă vulturul egiptean şi broasca ţestoasă).

PARCUL NAȚIONAL MUNȚII MĂCINULUI este o arie protejată de interes național din NV județului Tulcea fiind cea mai veche formațiune geologică din țară. Vârful Țuțuiatu (467m) este cel mai înalt vârf ai celor mai vechi munți din România.

Munţii Măcin s-au format în urmă cu 300-400 milioane de ani ca rezultat al orogenezei hercinice (în comparație cu tinerii munți Carpați care au luat naștere în urmă cu 65 milioane de ani). Se consideră că inițial au avut altitudinea de aproximativ 3000 m făcând parte dintr-un lanț muntos care străbătea Europa de la vest la est. Din acest lanț montan au mai rămas martori doar munții Dobrogei, Munții Vosgi, Munții Scoției și Munții din Peninsula Bretagne. Din punctul de vedere al faunei și florei, munții Măcin asigură un loc de trai pentru numeroase specii amenințate cu dispariția. Astfel, pe mai puțin de 1% (suprafața munților Măcin) din teritoriul țării se pot întîlni peste 50% din speciile de floră și faună ale României.

Fauna parcului este una diversă și are în componență mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte (dintre care unele foarte rare sau endemice) protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Dintre mamifere întâlnim specii de mistreț, șacal auriu, cerb, căprior, vulpe, râs, pisică sălbatică, jderul de piatră, jderul de copac, hamster românesc, dihor pătat, dihor de stepă, popândău european, iepure de câmp, chițcan de gradină, liliac mare cu potcoavă etc.
Prezența ecosistemelor terestre (păduri, tufărișuri, pajiști, stâncării) și a celor acvatice (lacuri și bălți aflate în apropierea lanțului muntos) asigură condiții prielnice de hrană și viețuire mai multor specii de păsări protejate.

Vedeta zonei este broasca ţestoasă dobrogeană (Testudo graeca ibera), o broască ţestoasă de uscat, ocrotită prin lege ca monument al naturii. Are o carapace lungă de 20–30 cm, lată de 15–20 cm, înaltă, bombată şi o coadă scurtă, acoperită de o placă întreagă. În carapace se pot adăposti complet atât capul, cât şi picioarele broaştei. Se hrăneşte numai ziua, cu plante, uneori cu râme şi melci. Toamna, când începe hibernarea, se îngroapă la 30-40 cm adîncime. Trăieşte până la vârsta de aproximativ 100 ani. Broasca ţestoasă dobrogeană poate fi întîlnită în locuri uscate, însorite, cu vegetaţie ierboasă şi cu stâncării.

Flora ariei protejate este una diversificată, alcătuită din specii de arbori, arbuști, ierburi și flori (cu elemente submediteraneene, mediteraneean-pontice, balcanice, de stepă și silvostepă, asiatice, eurasiatice, pontice, caucaziene) distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii, printre care unele ocrotite prin lege: gorun, stejar, stejar pufos, fag, carpen, cărpiniță, tei argintiu, mojdrean, alun, frasin, etc.

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe elemente floristice rare sau endemice, printre care: clopoțel dobrogean, capul-șarpelui, garofiță pitică, ouăle popii, turiță, ferigă mediteraneană, ruginiță, coșaci pontici, coroniște brândușă, șofran-vărgat, garofiță, zambilă de câmp, alior dobrogean, coada racului de stâncă, talpa leului, poala “Sfintei Mării , untul vacii ș.a.

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, situri arheologice, zone naturale, arii protejate), astfel:
• Mănăstirea Cocoșu din satul Niculițel, monument istoric întemeiat la inițiativa arhimandritului Visarion în anul 1833.
• Mănăstirea Celic-Dere din Frecăței. Așezământul de cult ortodox a fost înființat de arhiereul Athanasie Lisivenco în anul 1835 și poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului“.
• Mănăstirea Saon din Frecăței, mănăstire de călugări cu hramul „Înălțarea Domnului“, datată din 1833.
• Geamia Mestan Aga din Măcin, construcție 1860, monument istoric.
• Casa Memorială „Panait Cerna” din satul Cerna, construcție secolul al XIX-lea, monument istoric.
• Situl arheologic „Cetatea Dinogetia” de la Garvăn (Cetatea medievală, Cetatea romano-bizantină, necropolă și așezări civile din epoca romano-bizantină).

REZERVAȚIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII se află în partea de Est a României, la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Are aproximativ 100 de kilometri lungime şi 100 lăţime şi o populaţie grupată în 15 localităţi şi două oraşe: Tulcea şi Sulina.

Punctul de plecare pentru o aventura în deltă este de obicei Tulcea sau Sulina, între cele două oraşe existând mai multe căi de croazieră, care se poate face cu vaporaşe sau bărci prin natura, fauna şi flora unică a deltei.

Delta Dunării găzduieşte peste 1830 de specii de copaci şi plante, peste 2440 de specii de insecte, 91 de specii de moluşte, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 de specii de păsări, 44 de specii de mamifere, foarte multe dintre acestea fiind declarate specii unice şi monumente ale naturii şi 133 de specii de peşti.

Lacurile din Delta Dunării, în prezent reduse la un numar de 479, datorita amenajărilor din anii precedenți, ocupă un procent de 7,8% din suprafața deltei.

Din suprafața totală a rezervației, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice și terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu zone funcționale cu regim diferențiat universal (Convenția Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum și cele destinate reconstrucției ecologice, zone care constituie domeniul public de interes național.

Curiozități despre Delta Dunării:
• este cel mai nou pământ din Europa (creşte cu 40 m de pământ în fiecare an)
• este a doua deltă ca mărime din Europa (cea a Volgăi deţine primul loc) şi ocupă locul 23 în lume
• este a treia ca importanţă ecologică din cele 300 de rezervaţii naturale din lume
• este una dintre cele mai mari şi compacte zone de stuf din lume (240.000 ha)
• este locul cu cea mai bogată fauna ornitologică din lume (peste 250 specii)
• este locul în care se găsesc specii de păsări foarte rare şi pe cale de dispariţie, cum ar fi pelicani dalmaţieni, cormorani mici, gâşte cu pieptul roşu sau Pelecanus crispus, Pelecanus onocrateus, Egreta albă, Egreta garzeta
• dispune de pescării cu aprox. 90 de specii de peşti de apădulce, sălcie şi sărată, specii locale sau migratoare, printre care se numărăşi unele rare ca Acipenseriada
• este una dintre puţinele zone din lume unde îşi găsesc adăpost mamifere precum Mustrella Lutreola şi oterul (Lutra lutra).

Pe teritoriul și în vecinătatea parcului național se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, situri arheologice, arii protejate, zone naturale),astfel:
• Biserica ortodoxă „Buna Vestire” din Tulcea, construcție 1869, monument istoric.
• Mănăstirea și castrul roman Halmyris de la Murighiol.
• Moscheea Azizyie (Geamia Sultanului Abdulaziz) din Tulcea, lăcașul de cult reprezentativ al comunității musulmane construit în anul 1863, monument istoric.
• Așezarea greco-indigenă din satul Sălcioara (sit arheologic).
• Cetatea Argamum – Orgame, sit arheologic aflat în partea de est a județului Tulcea, pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca, în locul numit Capul Doloșman. Acesta este localizat la contactul dintre Podișul Babadagului și Limanul Razim care, în Antichitate, era un golf deschis al mării Negre (golful Argamon).
• Histria, cetate grecească (ruine) aflată pe teritoriul administrativ al comunei Istria, în județul Constanța; cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României.
• Situl arheologic de la Vișina.
• Munții Măcinului
• Marea Neagră
• Complexul lagunar Razim-Sinoe (Limanele Dobrogene) constituit din cele două unități: Unitatea Razim cu lacurile Golovița, Zmeica, Babadag, Tauc, Topraichioi și cel omonim; și Unitatea Sinoe ce cuprinde lacurile Nuntași, Tuzla și Sinoe.

Mai puteți fi interesat și de..