Lăcașe de cult

Biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătoru din Eforie Sud. Spre sfârșitul perioadei 1920-1935, s-a construit biserica locală Sf. Ioan Botezătorul și școala, din inițiativa locuitorilor stabili, cu ajutorul familiei Movila, care donează prin societare loturile și contribuie cu materiale și bani.

Mănăstirea “Sf. Maria” din Techirghiol. Biserica veche din lemn fost construită în jurul anului 1750 de către bătrânii satului Maiorești, jud. Mureș, din goruni străvechi. Bisericuţa cu hramul “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” a fost mutată în anul 1934 de către regele Carol al II-lea la Castelul Pelişor de la Sinaia, unde, după instaurarea comunismului, a rămas în paragină până când patriarhul Justinian a adus-o şi a restaurat-o la Techirghiol. Biserica este resfințită pe 15 august 1951 hramul inițial fiind schimbat cu cel al Adormirii Maicii Domnului. În cadrul mănăstirii ,,Sf. Maria”, s-a amenajat o bază de tratament balnear, sub ocrotirea Sf. Pantelimon care a împlinit dorinţa patriarhilor Miron şi Justinian ca această mănăstire să fie un loc de alinare atât sufletească cât şi trupească, patriarhul Justinian aducând de la spitalul Sfantul Pantelimon din Bucuresti și fântâna cu statuia Sfântului Pantelimon, sculptată în bronz de renumitul sculptor roman Ion Jalea. Din anul 1976, numele Mănăstirii Sf. Maria din Techirghiol este nedespărţit de cel al părintelui Arsenie Papacioc – duhovnicul care a dăruit acestei mănăstiri renumele şi vibraţia duhovnicească deosebită, omul care şi-a împletit impresionantul său destin cu cel al mănăstirii din acel an până la sfârşitul vieţii (2011).

Peştera Sfântului Andrei se află în inima muntelui, ascunsă de ochii lumii în dreptul localităţii Ion Corvin. Tradiţia spune că este locul în care a sihăstrit Sfântul Apostol Andrei, fratele lui Simon Petru, care a ajuns în Dobrogea în jurul anului 60 d.Hr. şi împreună cu ucenicii săi şi-a făcut în stâncă chilie şi biserică. Considerată primul lăcaş de cult din România, peştera este locul din care Apostolul Andrei a răspândit creştinismul către români. În apropierea ei se găsesc şi izvoarele cu apa cărora erau botezaţi strămoşii noştri. Sfinţită în 1942, peştera a fost amenajată şi a constituit până la al doilea Razboi Mondial locul a numeroase slujbe religioase. Reactivarea mănăstirii a avut loc dupa 1990, importanţa acestui loc considerat sfânt, făcător de minuni, fiind din nou recunoscută.

Mănăstirea Dervent este unul dintre lăcaşurile religioase renumite ale Dobrogei. Este un alt loc în care a propovăduit Sfântul Apostol Andrei. Denumirea de “Dervent”, care înseamna “lagăr”, i-a fost dată datorită faptului că pe acele locuri exista o garnizoană a romanilor. Mănăstirea atrage mii de oameni datorită minunilor care se spune că se petrec aici. Astfel, istoria locului spune că aici au fost decapitaţi trei ucenici ai apostolului, pe locul execuţiei crescând trei cruci făcătoare de minuni, la care oamenii vin să caute alinare. Alte două puncte de atracţie ale mănăstirii sunt icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum şi un “izvor al tămăduirii” din care, spune legenda, curge o apă cu puteri miraculoase.

Mănăstirea Sf. Petru şi Pavel – concepută într-un stil specific românesc, a fost construită între anii 1883-1885 în Constanța; planul Catedralei poartă semnatura marelui arhitect Ion Mincu, iar picturile interioare sunt de o deosebită frumuseţe. Mănăstirea Sf. Petru şi Pavel, adăposteşte moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion precum şi Sfintele Oseminte ale Sfântului Auxentiu şi ale Sfântului Simeon Stălpnicul. Un odor drag închinatorilor din acest lăcaş sfânt este racla cu moaştele Sfântului Pantelimon aduse din Orientul Apropiat. Complexul arheologic din Parcul Catedralei reprezină reconstituirea unui cartier al oraşului antic Tomis (sec. IV–VI d.Hr.)

Biserica Greacă “Metamorphosis” Schimbarea la Faţă din Constanța. Construcţia bisericii s-a facut în timpul stăpânirii otomane în perioada 1865-1867, la cererea comunităţii greceşti. Biserica a fost ridicată din cărămidă, marmură albă, lemn de cedru şi brad. Icoanele, tablourile şi majoritatea obiectelor de cult provin de la Constantinopol, fiind aduse de negustorii greci. În momentul de față biserica “Schimbarea la față” are statut de parohie mixtă româno-elenă, slujbele fiind ținute atât în limba română, cât și în limba greacă.

Biserica Romano-Catolică “Sf. Anton” din Constanța. Lăcaşul a fost construit între 1935-1937, după modelul celor din nordul Italiei. Este lucrat din caramidă aparentă în stil romanic, specific secolului al XII-lea – rozeta din faţa bisericii se integrează armonios în acest stil. Interiorul bisericii este, de asemenea, din caramidă aparentă, fapt care nu necesită tencuirea acesteia. Patronul bisericii este Sfântul Anton de Padova.

Biserica Ortodoxa Armenă “Hramul Sf. Maria” din constanța. Clădirea a fost construită în 1880, funcţionând ca şcoala armeană, până în anul 1940. Clopotniţa şi modificările interioare conferă clădirii aspectul tipic al arhitecturii tradiţionale armene.

Sinagoga comunităţii evreilor – situată în cartierul vechi al oraşului Constanșa, clădirea aminteşte de atmosfera sfârşitului de secol XIX, fiind un exemplu de artă neogotică.

Moscheea Mare – Ridicat la începutul secolului XX, edificiul este principalul lăcaş de cult al populaţiei musulmane din Constanţa, stilul arhitectonic în care este construit fiind unic în Dobrogea. Moscheea adîposteşte cel mai mare covor oriental din Romania, care a aparţinut sultanului Abdul Hamid. Din vârful minaretului, înalt de 47 m, se poate vedea o frumoasă panoramă a zonei vechi a oraşului.

Geamia Hunchiar – construită între anii 1867-1868 sub domnia sultanului Abdul Azis, edificiul se remarcă prin originalitatea arhitecturii, în stil maur, care respectă forma tradiţională a aşezămintelor de rugăciune ale musulmanilor. Minaretul său are o înalţime de 24 m, iar interiorul geamiei mai păstrează înca urmele ornamentaţiilor specific orientale.

DERVENT

SF. ANDREI

SF. MINA

BISERICA ROMANO-CATOLICĂ

Mai puteți fi interesat și de..